Cruciada tabletelor în România (ne) educată

 Cruciada tabletelor în România (ne) educată

Oricine are cunoștințe minimale în hardware, IT&C a avut parte de o profundă stare de dezgust de fiecare dată când îi vedea pe domniile lor Orban, Turcan și Anisie agitându-se în fața electoratului pentru a argumenta faptul că acestui Guvern chiar îi pasă! Hotărând asupra achiziționării celor 250.000 de tablete de 100 de euro bucata, care nu au ajuns nici măcar astăzi la elevii din comunitățile dezavantajate.

În primul rând, vorbim din start de numărul dispozitivelor, care nu reflectă nevoile elevilor din teritoriu. Nu știu exact ce metodologie a folosit Ministerul Educației și Cercetării (MEC) pentru a număra câți elevi și câți profesori au nevoie de dispozitive pentru a accesa școala online, dar observăm că rezultatele contravin studiului IRES, care ne arată că, în fapt, sunt doar de 3.6 ori mai mulți elevi care au nevoie de acestea decât a numărat MEC. Putem extrage, așadar, două concluzii de etapă:

  1. La fel ca în cazul elevilor navetiști, MEC se comportă precum o mică întreprindere de la colț de stradă și are un management al informațiilor precar, superficial. Deși dispune de structuri subordonate în toate județele țării, Ministerului i-a luat mai mult de o lună de zile să numere câți elevi nu au acces la educație online. Deși dispune de aceleași structuri, Ministerul a furnizat publicului date false. Personal, chiar am încredere mai mare în datele furnizate de un institut național având instrumente sociologice la dispoziție, decât în inspectoratele școlare, unde majoritatea decidenților nu au obținut o funcție urmare a unui concurs (ceea ce este normal, într-o societate care respectă meritocrația și o valorifică), ci a unor înțelegeri la nivelul partidului;
  2. Deși inclusiv în această luni, premierul României, Ludovic Orban, garanta pentru seriozitatea evaluărilor realizate de grupul interministerial pentru redeschiderea școlilor, nu putem trece cu vederea peste faptul că Ministerul Educației și Cercetării a realizat o analiză superficială. A cunoaște dacă o gospodărie are acces la internet nu este suficient. A cunoaște dacă părinții au cel puțin un dispozitiv conectat la Internet acasă, la fel, nu este suficient. Ministerul Educației și Cercetării putea valorifica verticala de putere pentru a avea o analiză riguroasă, cu indicatori mult mai coerenți, precum: viteza Internetului la nivelul comunităților, calitatea dispozitivelor pentru vizualizarea unor date, pentru crearea altor date, securitatea dispozitivelor deținute etc. Aceste date fie nu există, fie sunt ținute la sertar. Avem, însă, organizații neguvernamentale care au compensat lipsa de responsabilitate a Ministerului, realizând astfel de cercetări, precum Fundația World Vision România.

În accepția Ministerului Educației și Cercetării, calitatea procesului educațional pare a fi subordonată nevoii de a marca o „bifă” electorală și de a închide gura celor care au militat pentru egalitate de șanse în școala online. Cei care ne-am dat seama de importanța acestui principiu, cei care nu ne-am mulțumit cu promisiuni electorale, am fost cei care am participat la realizarea Legii 109/2020, promulgată de Președintele României, aflată în vigoare, dar a cărei implementare rămâne o iluzie. Legea stipulează foarte clar că este obligația Ministerului Educației și Cercetării să asigure accesul la un dispozitiv – laptop sau tabletă – pentru fiecare elev și fiecare profesor care depune o cerere în acest sens. Spiritul legii denotă faptul că este iresponsabil să asiguri, de exemplu, tablete pentru elevii de gimnaziu și de liceu. Tabletele sunt inutile pentru procesul educațional pentru acești elevi, care au nevoie urgență de laptopuri dotate corespunzător. Guvernul Orban chiar vede drept o achiziție înțeleaptă ca elevii să continue să primească fișe de lucru pe Whatsapp și să le trimită rezolvate printr-o fotografie? Cam asta e tot ce poți să faci cu o astfel de tabletă, nu poți vorbi de crearea datelor, doar de vizualizarea lor.

Astăzi, vicepremierul României, Raluca Turcan și ministrul Educației, Monica Anisie, anunță că vor mai fi achiziționate 200.000 de tablete și 74.000 de laptopuri, fără detalii suplimentare cu privire la modul în care acestea vor fi distribuite, fără detalii cu privire la implementarea Legii 109/2020. Practic, prin astfel de acțiuni, se aruncă praf în ochi elevilor și profesorilor, cei din urmă fiind lăsați complet în afara ecuației. Demonstrarea acestui modus operandi, chiar săptămâna trecută Guvernul a girat modificarea acestei Legi 109/2020, încercând să restrângă acest nou drept al elevilor și profesorilor, așa cum ne arată raportul Comisiei de învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților: http://www.cdep.ro/comisii/invatamant/pdf/2020/rp254.pdf

Mai mult decât atât, în același mod iresponsabil, Ministerul Educației și Cercetării a decis că, dacă într-o familie cu 3 copii există un părinte cu un telefon care poate fi conectat la Internet, acei 3 copii nu vor primi nici laptop, nici mult-prea-venerata-dar-ineficienta tabletă. Cu alte cuvinte, sărăcia elevilor din satele țării noastre nu se vede bine de la Palatul Victoriei și nici de la Cotroceni.

Nici dacă aduni 250.000 cu 200.000 cu 74.000 nu obții 900.000. Nici dacă aduni toate aceste declarații și promisiuni nu vei obține respectarea Legii 109/2020, care instituie un nou drept al elevilor, dreptul la educație online realizată echitabil. Așa că, pe mine cel puțin mă lasă rece aceste promisiuni deșarte. Mă lasă rece modul complet iresponsabil în care Guvernul înțelege educația incluzivă de calitate, deoarece nu asigură echipamente electronice care să reflecte acest lucru. Guvernanții și-au construit o întreagă retorică în jurul tabletei, ignorând sfaturile specialiștilor din zona IT&C, care spun foarte clar că ele nu pot fi folosite în scopuri educaționale. Din nou, de la Cotroceni s-a auzit mult despre PSD, primul partid care a negat nevoia digitalizării educației, prin Ecaterina Andronescu, care a „uitat” să semneze contractul prin proiectul european care viza dotarea elevilor cu echipamente electronice. Am auzit prea mult despre greaua moștenire ca să mă mai impresioneze, nu o neg sub nicio formă, dar acest balast politicianist care subordonează calitatea educației trebuie să înceteze, să se transforme într-o atitudine guvernată de responsabilitate, celeritate și rațiune, pentru ca educația să continue să meargă, nu să șchiopăteze.

Pup Antonia

Sunt studentă în anul I la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Domenii de interes, pentru că mă pasionează învățarea continuă: pedagogie incluzivă, economie, inteligență artificială pentru eficientizarea sistemelor publice, securitate globală, geopolitică.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *